Şcoala de Arte şi Meserii "Ionel Teodoreanu" Victoria

Copilăria ca metaforă

Revista Promisiuni a Şcolii de Arte şi Meserii "Ionel Teodoreanu" Victoria, judeţul Iaşi, găzduieşte cu generozitate, în paginile sale, creaţii ale elevilor, date spre publicare poate cu speranţa de a ieşi din anonimat, ca prim pas spre o posibilă carieră artistică de succes, multe dintre ele dovedindu-se a fi reuşite, altele într-o formă de început, încercări literare destinate să comunice stări de suflet, emoţii sau dimensiuni sociale, lucrări care demonstrează că fiecare elev este liber să se exprime, că actul creaţiei rămâne o flacără care ne mistuie încă de la cele mai fragede vârste.

"Casa Pogor"

Spirite ale lumii culturale ieşene

La mijlocul lunii martie 2009, am făcut o vizită prin mai multe muzee ieşene, case memoriale ale scriitorilor, într-un parteneriat cu Muzeul Literaturii Române Iaşi şi colegi de la Şcoala Lunca Cetăţuii, din comuna Ciurea. De dimineaţă, pe o vreme neprielnică (frig şi ploaie), ne-am strecurat cu multă greutate printre căruţele, maşinile cu marfă şi sătenii care împânzeau drumul spre ieşirea din Victoria în zi de iarmaroc. Dar, într-o jumătate de oră, deja eram la "Casa Pogor", unde ne-am întâlnit cu elevii veniţi de la Lunca Cetăţuii, cu care am rămas împreună toată ziua. Programul nostru a început la sediul redacţiei revistei "Dacia literară", de la Muzeul "Nicolae Gane". Am fost întâmpinaţi de scriitorul Lucian Vasiliu, iniţiatorul şi coordonatorul seriei noi a revistei, care ne-a invitat în biroul său, devenit deodată neîncăpător. De la el am aflat lucruri interesante despre muzeu şi despre personalitatea lui Nicolae Gane, a făcut apoi un scurt istoric al revistei "Dacia literară" şi al presei româneşti, în general.

Scriitorul Lucian Vasiliu, prezentând elevilor un istoric
al revistei "Dacia Literară" şi al presei româneşti, în general

Scriitorul Lucian Vasiliu ne-a vorbit cu mult entuziasm despre cei mai importanţi oameni de cultură de la începutul secolului XIX, printre care s-a numărat Gheorghe Asachi, care a editat "Albina românească", în 1829, primul ziar din Moldova, şi tot el a fondat prima bibliotecă publică la Iaşi, care îi poartă numele, găzduită astăzi de Palatul Culturii. De asemenea, ne-a vorbit despre rolul deosebit pentru dezvoltarea literaturii originale în limba română ce l-a avut revista "Dacia literară", apărută la Iaşi în anul 1940 sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, îndrumător literar şi cultural al acesteia, revistă care îşi propunea să obţină colaborarea scriitorilor de pe tot cuprinsul locuit de români, de pe întreg teritoriul fostei Dacii, ocupându-se în exclusivitate de literatură. O altă revistă amintită a fost "România literară" editată de Vasile Alecsandri în 1855, insistând despre rolul pe care l-a avut presa la dezvoltarea culturii naţionale, la pregătirea revoluţiei de la 1848, dar mai cu seamă la unirea principatelor române de la 1859, pentru că la aceste publicaţii au colaborat cei mai importanţi scriitori ai epocii, printre care au fost amintiţi Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu etc.

Elevi de la şcolile din Victoria şi Lunca Cetăţuii, împreună cu scriitorii
Liviu Apetroaie, Lucian Vasiliu şi George Bădărău (de la stânga la dreapta)

Ne-a vorbit despre Societatea literară şi culturală "Junimea", înfiinţaţă în 1863 care şi-a propus să lămurească probleme de limbă, să discute despre opere literare apărute, probleme de cultură etc. în reuniuni săptămânale şi în prelecţiunile publice în cadrul cărora aveau loc schimburi de păreri în legătură cu aceste probleme. De asemenea, a amintit despre momentul 1 martie 1867, apariţia la Iaşi a revistei "Convorbiri literare", care a fost un punct de referinţă în dezvoltarea presei literare româneşti, animator, ideolog şi critic literar al publicaţiei fiind Titu Maiorescu. Trecerea de la presa apărută în secolul XIX la presa actuală s-a făcut în chip firesc, fiindcă pe masa de lucru a scriitorului Lucian Vasiliu deja exista teancul de ziare şi reviste adus de poştaş în acea dimineaţă, printre care se numărau publicaţii literare, dar şi financiare, de informaţii, sportive etc. şi pe care ni le-a prezentat ca o continuare firească a istoriei presei româneşti.

moment poetic la "Casa Pogor"

La "Casa Pogor", ne-am încălzit sufletele cu informaţii despre oamenii minunaţi care au trecut pe aici. Scriitorul Liviu Apetroaie a fost ghidul nostru în acest lăcaş de cultură şi ne-a vorbit despre istoricul clădirii, ne-a prezentat sala dedicată lui Costache Conachi, reprezentant de seamă al poeziei lirice clasice din Moldova, am văzut expuse lucrări ce stabilesc un moment de trecere de la literatura veche la literatura modernă. Am văzut salonul în care aveau loc şedinţele săptămânale ale Societăţii literare "Junimea", la care au participat Eminescu, Creangă, Caragiale, Alecsandri, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, A.D. Xenopol etc. În paginile "Convorbirilor literare" a publicat Eminescu cele mai valoroase poezii ale sale, Creangă, trei părţi din "Amintiri din copilărie", I.L. Caragiale, majoritatea comediilor, I. Slavici, multe din poveştile şi nuvele sale. Am văzut salonul dedicat evocării activităţii de la "Viaţa românească", al cărei redactor şi animator a fost Garabet Ibrăileanu, revistă la care au colaborat Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Hortensia Papadat-Bengescu, fraţii Al. O. Teodoreanu şi Ionel Teodoreanu, ultimul scriind volumul "Masa umbrelor", o lucrare cu caracter memorialistic despre cei care au colaborat la revistă şi care a dat numele acestui salon.

în cerdacul de la "Bojdeucă"

Am părăsit atmosfera impresionantă a "Casei Pogor" şi ne-am îndreptat către pitoreasca zonă a Ţicăului, pe uliţa care odinioară era plină de noroi în zilele ploioase şi gemea de colb în zilele secetoase, după cum ne spunea muzeograful "Bojdeucii". Casa a fost gospodărită de Creangă ca la mama acasă, cu o masă pentru scris, lampă cu gaz, un raft pentru cărţi, iar lângă vatra sobei cu horn şi-a instalat o măsuţă rotundă cu trei picioare cu scăunele mici şi vesela ca la Humuleşti, alcătuită din străchini adânci, linguri de lemn, cofe, ceaun de tuci, oale de lut în care fierb bine sarmalale, care i-au plăcut atât de mult lui Eminescu. Cuptorul este pregătit şi acum parcă pentru poale în brâu şi alivenci înecate în smântână. În pridvorul din spatele casei am privit şi noi spre dealul Şorogarilor, aşa cum făceau cândva cei doi prieteni, Creangă şi Eminescu, în întâlnirile lor. Am aflat că, în 1918, aici s-a înfiinţat primul muzeu memorial din România, ca un omagiu adus celor doi mari scriitori ai neamului.

vizionarea exponatelor la Muzeul "Mihai Eminescu"

Imobilul în care se află Casa Memorială "George Topârceanu" a fost construit pe la sfârşitul secolului XIX şi a aparţinut scriitorului Demostene Botez. Aici a funcţionat şi sediul redacţiei revistei Însemnări literare, tipărită sub direcţia lui Mihail Sadoveanu şi George Topârceanu (din colectivul de redacţie au mai făcut parte Garabet Ibrăileanu şi Demostene Botez). Din 1932, a locuit aici George Topârceanu până la 7 mai 1937, când, răpus de boala necruţătoare, va trece în nefiinţă la numai 51 de ani. Printre exponate, am văzut Revista Fundaţiilor, nr. 3, din martie 1934, cu corecturi efectuate de Topârceanu; cartea "George Topârceanu" - o traducere în maghiară, cu dedicaţie pentru Otilia Cazimir; caricatura poetului, realizată de Ion Sava, director la Teatrul Naţional; scrisoarea lui Topârceanu către Cezar Petrescu, din 25 februarie 1929; manuscrisul lui Mihail Sadoveanu - "George Topârceanu"; tabloul guaşă Victor Mihăilescu Craiu - "Casa lui George Topârceanu din Iaşi"; fotografia poetului cu dedicaţia savantului Ştefan Procopiu; scrisoarea fiului lui George Topârceanu către Otilia Cazimir; manuscrisul "Panică" - versuri de Demostene Botez.

la Muzeul "Mihai Eminescu"

De la Casa Memorială "George Topârceanu", ne-am îndreptat spre Parcul de Cultură Copou, vechi de peste două veacuri, cu arbori seculari, loc îndrăgit de Eminescu, în care trecerea sa pe aici e evocată încă de arborele preferat, teiul, devenit laitmotiv al poeziei sale. N-am scăpat prilejul şi noi de a ne fotografia lângă Teiul Sfânt şi lângă bustul poetului. În incinta muzeului, am văzut colecţia de carte, care cuprinde ediţii ale creaţiei eminesciene de la prima (1884) până la cele mai recente, studii monografice privind viaţa poetului, exegeze critice şi traduceri în limbi străine. Printre piesele importante din această colecţie am întâlnit ediţia de poezii scoasă sub îngrijirea lui Titu Maiorescu (Mihai Eminescu - Poesii, Editura Socec, Bucureşti, 1884), ediţii de poezii traduse în limbile engleză, germană, franceză ş.a. Din colecţia de fotografii, am văzut piese originale şi fotocopii ale tuturor fotografiilor legate de viaţa şi activitatea poetului. Colecţia de artă cuprinde pictură, grafică şi sculptură cu referire la Eminescu şi creaţia sa. Ni s-a spus că de Iaşi este legată afirmarea personalităţii sale artistice în adevăratele ei dimensiuni creatoare, începând cu publicarea în revista "Convorbiri literare" a poemului Venere şi madonă. Prin Iaşi, mai exact la Societatea "Junimea", Eminescu a aderat şi s-a înscris definitiv în noua direcţie a culturii române. Aşa am aflat că Iaşii, revista şi societatea culturală mai sus menţionate, aveau să-l impună, de fapt, şi conştiinţei publice româneşti.

Casa Memorială "Mihail Sadoveanu"

La Muzeul "Mihail Sadoveanu" ne-am reîntâlnit cu scriitorul Liviu Apetroaie, care ne-a oferit date despre construcţie, ridicată de Mihail Kogălniceanu, care a dat curs fanteziei sale şi a ridicat o vilă în mijlocul vechilor podgorii, aproape de porţile Iaşilor, cu turnul în patru muchii din care să curpinzi cu vederea Moldova din valea Prutului până la Ceahlău. Am aflat că Sadoveanu a dobândit proprietatea în 1919 şi a locuit aici până în 1936. Am văzut colecţiile de arme de vânătoare şi unelte de pescuit, insemnele masonice, manuscrise, ediţii din cărţile scriitorului, aparatul de radio din 1926, piese de mobilier şi lucruri personale. În 1947, Sadoveanu a donat statului domeniul său, castelul cu turn cunoscând o nouă etapă a istoriei sale. Dar, cum ne-a spus Liviu Apetroaie, nimeni şi nimic nu ar izbuti vreodată să alunge din aceste locuri umbrele luminoase chemate la viaţă de uriaşul maestru al literaturii româneşti şi născute nemuritoare. Vizita noastră la casele memoriale din cadrul Muzeului Literaturii Române Iaşi s-a încheiat aici, ne-am luat rămas bun de la minunatele noastre gazde, deosebit de amabile, care ne-au invitat şi la apropiată Sărbătoare a Liliacului. Ne-am despărţit şi de prietenii noştri de la Lunca Cetăţuii şi ne-am întors la Victoria bucuroşi că am văzut atâtea lucruri interesante!

Laura Elena CIMPOEŞU, Raluca Georgiana APETREI, Alexandra Simona HODOROGEANU, Beniamin APETREI, Elisei APETRIE

flori aşteptate...

Primăvara


Eu sunt mândra primăvară
Ce sosesc din nou în ţară,
Sunt ghiocelul alb, curat
Din crângul împrimăvărat,
Laleaua roşie mai sunt
Pe-ntinsul, verdele pământ,
Sunt norul alb şi trecător
Şi soarele strălucitor
Şi-ntreaga lume am vestit
Că primăvara a venit
Cu alai de flori domneşti
Şi buburuze ca-n poveşti,
Cu păsărele călătoare
Înveselind natura-n soare;
Şi firul ierbii-a răsărit
Ca să mă vadă c-am sosit,
Iar mugurii copacilor,
Care mi-au dus atâta dor,
Din înveliş ei au plesnit
De bucurie c-am venit!
Sunt peste tot pe-ntinsa zare
Din pom în pom, din floare-n floare
Ducând cu mine arome-mbietoare
Pe-aripi de funigei în razele de soare.

Laura Elena CIMPOIEŞU
clasa a VI-a B

înfloresc pomii...

Ghiocelul

Printre crengile uscate
Din covorul vestejit,
De sub frunze-amestecate
Clopoţelul s-a ivit.

A ieşit de sub zăpadă
Fără să se răzgândească
Foarte curios să vadă
Când o să se încălzească.

Este mic şi e plăpând,
N-are haine călduroase,
Clinchetul e ca un gând
În petalele-i frumoase.

Florentina OLARU
clasa a VI-a B

şi coroniţele se fac din... flori

Muguri

Mugurele a plesnit,
Frunza a-nceput să iasă,
Primăvara a venit
Şi s-a instalat acasă.

Crângu-i plin de floricele
Şi triluri de păsărele;
Totul s-a trezit la viaţă
În lumină şi verdeaţă.

Păsările călătoare
Se întorc la cuibul lor
Tot mai multe voiajoare
Vin vesele, pline de dor.

Eu privesc cu încântare
Cum natura prinde viaţă,
Iar în curtea mea o floare
S-a deschis azi dimineaţă.

Florentina OLARU
clasa a VI-a B

Mama

De fiecare dată când mi-e greu
Tu mă alinţi şi-aş vrea mereu
De lângă mine să nu pleci,
Cu mine timpul să-ţi petreci.

Ascult cu drag a ta povaţă
Şi-admir zâmbirea de pe faţă
Când mă priveşti cu ochii-anume -
Eşti cea mai scumpă de pe lume!

Tu eşti precum îs soarele şi luna
Pe care le iubim întotdeauna
Şi dintre toţi, fiinţă iubitoare,
Eşti cea mai bună mamă de sub soare!

Laura Elena CIMPOEŞU
clasa a VI-a B

Primăvara

Vântul călduţ şi razele blânde ale soarelui mă îmbie să mă abat prin pădurea de la marginea satului în drum spre şcoală. Trec pe aici în fiecare zi, fiindcă îmi place să privesc floricelele gingaşe care şi-au făcut apariţia de sub covorul de frunze căzute în toamnă. Mă opresc să culeg ghiocei, viorele şi toporaşi pentru a le împărţi colegilor mei de clasă. Mă aşteaptă cu ele în fiecare zi. Din toate părţile se aud trilurile păsărelelor. Au început să se întoarcă la cuiburile lor părăsite de frigul iernii. O mierlă tocmai a început să cânte într-un copac din apropiere, iar o ciocănitoare loveşte cu insistenţă în trunchiul unui copac bolnav. Ies din pădure cu buchetul de flori parcă mai bogat decât cel de ieri. Trec pe lângă grădinile oamenilor şi observ mare agitaţie. Fiecare face câte ceva. Aud zarvă mare în curtea şcolii. Se joacă fotbal. Mi-am adus aminte că astăzi trebuia să fiu mai devreme la şcoală, fiindcă echipa lui Tudor joacă cu cei dintr-a şasea şi trebuia să facem galerie. Meciul tocmai s-a terminat şi echipa noastră a câştigat. Plini de orgoliu, cei de-a şasea au cerut revanşa miercurea următoare. Am prins în pieptul fiecărui învingător câte o viorea.

Ana Maria CIAUN
clasa a V-a B

Fluturii

Primăvara a sosit,
Fluturaşii au pornit
Încălziţi de raze calde
Zboară bucuroşi prin nalbe.

Cu aripi catifelate
Zboară veseli şi voioşi
Fluturaşii cei frumoşi
Ce câmpia o străbat.

Florentina OLARU
clasa a VI-a B

lecţie...

Flori

Primăvara a venit cu gânduri frumoase
şi ne-a adus multă veselie, flori şi mult soare
în sufletele noastre îngheţate
iar florile ne încântă cu zâmbetul lor.

Florina Nicoleta DABIJA
clasa a V-a A

Primăvara

O, scumpă primăvară!
Îţi repet a mia oară:
Iubită eşti, precum o ştii,
De mii şi drăgălaşi copii.

Tu ne-aduci flori în pridvor
Şi trilul păsărelelor,
O iarnă noi te-am aşteptat
Căci nici de tine n-am uitat.

Păsările ciripesc
Şi florile înfloresc
C-a venit la noi în ţară
Prea frumoasa primăvară.

Florentina OLARU
clasa a VI-a B

Albinuţa

Dumitru, un băieţel de vreo şapte anişori, se pregătea să bea o cană cu lapte, când, dinspre fereastra deschisă, auzi un zumzet şi, pe marginea cănii, se lăsă din zbor o albină. Copilului îi era teamă că îl va înţepa şi o lovi cu linguriţa pe biata albină, care se răsturnă pe spate, dând din picioruşe cu disperare. Mama, care urmărise toată scena, îi spuse că albina îl înţeapă cu acul doar dacă îi face un rău sau o necăjeşte şi a ajutat albina să se redreseze. Abia atunci Dumitru se uită cu mai multă atenţie la gâza din faţa lui şi îi văzu pieptăraşul galben, pufos şi mătăsos, că restul corpului era îmbrăcat într-o culoare ceva mai închisă la culoare, că aripile erau lucioase şi străvezii, aducând ceva parcă din limpezimea apelor de munte şi din aurul razelor de soare, iar ochişorii erau negri şi puţin iaşiţi în afară. El se uită impresionat la mica vietate cum se luptă pentru a-şi relua viaţa obişnuită şi în ochişorii lui albaştri două bobiţe de rouă încercau să închidă porţile pleoapelor. Îi părea rău că o lovise. Deodată, cu picioruşele din spate, albinuţa îşi frecă aripioarele şi zbură pe fereastra deschisă la chemarea primăverii. Avea multă treabă!

Mihaela GÎRBAN
clasa a VII-a B

Ghiocelul

A ieşit de sub zăpadă
Zgribulit şi îngheţat
Şi aşteaptă-o rază caldă
Că mult timp a aşteptat.

El vesteşte primăvara
Ce mai toţi o aşteptăm,
El alungă iarna grea
Şi noi toţi ne bucurăm.

Florentina OLARU
clasa a VI-a B

în apa revărsată...

Măicuţa mea

Tu eşti zâna mea din basme
Cea mai bună de pe lume
Şi eu nu te-aş părăsi
Fie noapte, fie zi.

Fiindcă eşti măicuţa mea
Şi vei fi întotdeauna
Vreau să-ţi spun că te iubesc,
Doar la tine mă gândesc.

Eu de-acum voi învăţa,
Îţi promit! măicuţa mea,
Şi alături îţi voi fi -
Nu te voi dezamăgi!

Laura Gabriela HUŢANU
clasa a V-a B

Păsările călătoare


Păsările călătoare vin la noi în ţară
pentru căldura noastră sufletească,
iar noi le primim pe toate şi le adunăm
în buchete frumoase;
cuiburile şi le fac
în sufletele noastre
şi ne încântă cu triluri
mai vesele sau mai triste.

Daniel Gabriel DOROFTEI
clasa a V-a A

A venit primăvara!

Ghiocelul cel pitit
Iată, a şi răsărit
Că zăpada s-a topit
El a şi venit.

O albină hărnicuţă
S-a şi aşezat
Pe o floare mai micuţă
La polenizat.

Înfloreşte şi pădurea
Cu copacii ei,
Cucul cântă de răsună
Printre clopoţei.

A plecat bătrâna iarnă,
A venit de-acum
O frumoasă primăvară
Cu soare pe drum.

Elena Bianca AGAPE
clasa a VI-a B

horă...

Adjectivul

Sunt adjectivul, cuvântul ce are
Mărime şi formă,
Gust şi culoare
Sunt ghiocelul de argint
Pe câmpul împrimăvărat
Laleaua roşie mai sunt
Şi-ntinsul verde pe pământ
Sunt norul alb şi trecător
Şi soarele strălucitor
Rotundul măr, gustos, din pom
Cules de înţeleptul om;
Am strai ales, de sărbători,
Pe unde trec eu semăn flori,
Chiar substantivul, frate-meu,
Mă cheamă să-l ajut mereu
Şi nu lipsesc din adunare
Ca să împart la fiecare
O însuşire, două, trei...
Sunt bun şi darnic, dragii mei!
Isteţ, dorit şi inventiv
Eu sunt frumosul Adjectiv!

Laura Elena CIMPOIEŞU
clasa a VI-a B

Bondărel

După o floare de lalea, îmbujorată de roua dimineţii, în adierea gingaşă a vântului de primăvară, mângâiat de razele calde ale soarelui, se odihneşte un bondărel cu aripioare aurii de atâta ceară împrumutată de la albinuţe. Bondărelul nostru, cu ochişorii negri ca tăciunele, cu aripioarele aurii, are două sfere mici maronii în vârful antenelor. Avea obiceiul de a dormi până târziu, la amiază, şi sforăia aşa de tare, încât şi pisicuţa tolănită la umbra unui tufiş din apropiere nu se putea odihni. Pe la amiază, când i se împlini somnul, bondărelul şi-a deschis larg aripioarele şi a plecat să caute de mâncare. În grădina bunicuţei mele s-a întâlnit cu albinuţa Lala, care l-a invitat la un păhărel cu miere, dar, la intrarea în stup, a fost oprit de paznici şi ameninţat cu pânza de păianjen dacă încearcă să le mai treacă pragul. Supărat, bondărel a plecat şi s-a jurat că altădată se va trezi mai de dimineaţă, poate cu mai mult noroc!

Mihaela GÎRBAN
clasa a VII-a B

Toamna

Păsările pleacă departe, departe
precum gândurile noastre în nopţile
lungi şi reci.
Gâzele se ascund în unghere
cum numai noi ştim să ne ferim
de răceala prietenilor.
Frunzele cad de pe crengile îngheţate
precum cad firele de nisip în clepsidra
timpului.
Furnica a terminat de adunat în cămară
toate cele de trebuinţă
fiindcă n-a atins-o criza financiară.

Daniel Gabriel DOROFTEI
clasa a V-a A

Frumuseţe

Ce frumoasă eşti tu, iarnă,
Cu zăpadă şi copii,
Săniuţe, jucării
Şi cu veselie!

Gerul, frigul, bucuria
Tu pe toate le aduci,
Iar tristeţea o alungi
Ca întotdeauna.

Nu există anotimp
Mai frumos ca tine
Şi aştept încă un an
Să vii iar la mine.

Elena Bianca AGAPE
clasa a V-a A

alege o culoare...

Supărarea pronumelui

- Nu ştiu ce să mă mai fac
Elevii iar m-au încurcat
În loc să-mi spună posesiv
M-au luat la teză reflexiv!

Ce greu e să fii personal,
Devii mereu adjectival!
Zilnic te-ncurcă cei mai mici
Şi devii un "supărici".

Nehotărât cum eşti din fire
Eşti confundat! Nu din neştire,
Ci doar că eşti interactiv
Şi este interogativ.

Un altul, ce-i demonstrativ,
Este văzut ca relativ,
Deşi e mare diferenţă:
Ambele ţin de concurenţă!

Am ascultat fără să ştiţi
Ce tocmai voi pricinuiţi:
Pronumele e supărat
Şi nu mai poate fi-mpăcat.

Andreea Simona HODOROGEANU
clasa a VI-a B

A venit toamna...

Timpul

În praful drumului
câteva vrăbiuţe se scaldă de zor
alături de copiii care merg la râu şi aleg
apa răcoroasă
ce se rostogoleşte
precum timpul;
iar greierii
lăutari cunoscuţi
cântă pe estrada din iarba înaltă
uitându-se la timpul ce curge la vale...

Daniel Gabriel DOROFTEI
clasa a V-a A

Paştele

Paştele când va veni,
Iepuraşul va sosi
Şi cadouri ne va da
Pentru a ne bucura.

Şi atunci, de Înviere,
Noi vom merge în tăcere
La biserică, în sate,
Şi la slujbă vom lua parte.

La Iisus ne vom ruga
Şi lumină vom lua
Pentru a ne bucura
Sufletul şi inima.

Pasca, oul înroşit,
Cozonacul, mielul fript
Preotul le va sfinţi
Şi noi sănătoşi vom fi.

Florentina OLARU
clasa a VI-a B

Teiul Sfânt, din Parcul de Cultură Copou

Eminescu

Pe meleagurile Botoşanilor s-a născut
Talent mare a avut
Poezii a scris de zor
Închinate tuturor.

Luceafărul i se mai spune
Cunoscut a fost în lume
Ion Creangă prieten îi era
Şi la greu îl ajuta.

Cine oare este el
Poetul nepereche,
Cel ce ne-ncântă şi astăzi
Cu poeziile lui dragi?

Cel mai mare şi-mplinit
Poet al României
Treizeci şi nouă de ani a trăit -
Este Eminescu, aţi ghicit!

Ioana Adina BUSUIOC
clasa a VIII-a A

zăpada scârţie sub picioare...

Pe coasta dealului

Pe coasta dealului
zăpada a căzut din corăbiile plutitoare
şi gerul care se rostogoleşte
a făcut pârtia alunecoasă
iar săniile
pline de chiote de bucurie
nu respectă regulile de circulaţie
şi se ciocnesc între ele
fără să-şi îndoaie şinele;
pe stratul gros de nea ce străluceşte
precum cristalul
o pasăre cu guler alb croncăne...

Daniel Gabriel DOROFTEI

clasa a V-a A

Moş Crăciun

Moş Crăciun cu plete dalbe
Te visăm mereu
Cum aduci o bucurie
Şi zâmbetul tău.

Te visăm şi zi şi noapte,
Te visăm întruna
Şi copiii cei sărmani
Vor să le dai mâna.

Tu vii mereu şi-aduci
Pace în sufletul meu,
Bucurie şi iubire
De la Dumnezeu.

Elena Bianca AGAPE
clasa a V-a A

pe cărarea din pădure...

Vara în sat

Spre amiază, soarele înfierbântă totul în jur. Pietrele de pe marginea drumului sunt atât de fierbinţi, încât nici nu le poţi ţine în mână, iar plantele parcă se sufocă de atâta căldură. Liniştea a pus stăpânire pe sat. Câte un cocoş mai îndrăzneţ se mai încumetă a ieşi, din când în când, în bătaia razelor fierbinţi, pentru a spinteca văzduhul cu câte un cântat. La marginea satului însă, zarvă mare! Aici s-au adunat copiii să scape de căldura toridă pentru a se scălda în apa răcoroasă a râudului. Unii în apă, alţii pe plaja fierbinte să se bronzeze, iar ceilalţi pe iarbă, la umbra răchitelor ce străjuiesc din abundenţă malul apei, în aşteptarea unui soare ceva mai milos cu ei. Spre seară, cerul s-a înroşit spre asfinţit, arşiţa s-a mai domolit, iar copiii nu se mai săturau cu jocurile, neândurându-se a pleca acasă. Ca o prinţesă argintie a apărut luna, care parcă plutea în apa râului legănată de valuri. Au început să se zărească mici steluţe şi, la un moment dat, cerul s-a umplut de mii şi mii de luminiţe albe. Deodată au apărut ţânţarii răutăcioşi care i-au alungat la casele lor pe copii, având pielea înroşită şi de soare şi de înţepăturile usturătoare.

Georgiana ALEXANDRU
clasa a VI-a A

Codrul

Codrule cu ramuri line,
Sus, în vârf, pe-o rămurea,
Primeşte-mă şi pe mine
Să fiu şi eu frunza ta.

Vântul lin să mă alinte
Când adie prin vlăstare,
Păsărelele să-mi cânte
Simfonii nemuritoare.

Şi de sus vreau să privesc
Florile-ţi înmiresmate,
Stropi de rouă cum lucesc
Pe petale luminate.

Să pătrund în taina ta
La nimeni mărturisită,
Să ascult tăcut aş vrea
Viaţa ta nepovestită.

Sus, pe-o ramură-ncărcată,
Frunza verde care sunt
Vrea povestea murmurată
Câte-n veacuri ai văzut.

Şi-om rămâne-aşa de-a pururi
Tu să-mi spui, eu să ascult...
Păsărelele cu triluri
Te vor îngâna c-un cânt.

Laura Elena CIMPOEŞU
clasa a VI-a B

Vara

Copiii se bucură de soarele cald
când fluturii zboară în aer ca şi zmeiele
înălţate de cei mici;
bat mingea pe câmp
ascultând în răstimpuri cu creşte
porumbul;
pescuiesc în albia râului
răbdarea pentru încă un an de aşteptare
a părinţilor
plecaţi să construiască case
pe alte meleaguri.

Daniel Gabriel DOROFTEI
clasa a V-a A

belşug...

Trântorul

Dintr-un stup întunecat
Iese un trântor umflat
Ce se întinde la soare
Chiar în mijloc de cărare
Slujitoarea albinuţă,
Mică doar cât o grăunţă,
Zi de zi din greu munceşte
Şi pe trântor îl slujeşte.

Florina Nicoleta DABIJA
clasa a V-a A

Cum e roua

Cum e roua în grădină
Cu steluţe de lumină
Pe lalele, pe bujori
Picurând frumos în zori
Fă-mă, Doamne, şi pe mine
Prin purtarea mea frumoasă
O steluţă luminoasă.

Cum e ploaia pe ogoare
De viaţă dătătoare
Pentru grâul minunat
Ca să crească rod curat
Fă-mă tu, ceresc părinte,
Şi prin trai şi prin cuvinte
Purtător de viaţă nouă
Ca o ploaie, ca o rouă!

Lidia APETREI
clasa a VI-a A

desen după natură...

Motănelul

Este tare mititel
Cu ochi verzi, de brotăcel,
E pufos şi somnoros
Mai tot timpul stă pe jos.

Are blăniţa curată,
Parcă-i de maşini spălată,
Are un năsuc mic, mic
Şi el este un scumpic.

Raluca Georgiana APETREI
clasa a VI-a B

Căţeluşul

Am un căţeluş micuţ,
Drăgălaş şi jucăuş,
Se numeşte Azorel
Şi mă joc mereu cu el.

Când primeşte lapte-n troc
Nu-i mai rămâne deloc
Şi se unge-ntruna tot
Pe lăbuţe şi pe bot.

A găsit în curte-un os
Şi e tare bucuros!
Îl păzeşte ziua-ntreagă
Ca nimeni să nu i-l roadă.

Florentina OLARU
clasa a VI-a B

Cu tine-n gând

Cu tine-n gând te chem să vii
să-mi aperi viaţa de-orce cuget rău;
te chem în zări de flori şi simfonii
cu îngeri albi plutind în jurul tău.

Cu tine-n gând te chem sfios
privind sub pleoape cerul înstelat
cu tine-n gând e-un vis frumos
şi orice vis frumos e-adevărat.

Beniamin APETREI
clasa a VI-a B

desen de Lucian PODARU, clasa a VI-a B

Vulpea şi Iepurilă

Era o zi frumoasă şi însorită. Cumătra Vulpe se plimba prin pădure cu coada pe spinare, că doar, doar se va mai întâlni cu cineva pe care să-l păcălească. Constatase că în ultima vreme mai toţi se fereau din calea ei, fiindcă îi ştiau meteahna. Când se gândea că singurul care îi scăpase până acum era Iepurilă, tocmai îl vede la capătul cărării.
- Ei, Iepurilă, unde te grăbeşti aşa tare?
- Am început să-mi fac o căsuţă la marginea pădurii şi am multă treabă.
- Minunat! Am putea lucra amândoi şi să locuim apoi împreună. N-ai nevoie de ajutor? întrebă Vulpea.
- Ar fi grozav, zise Iepurilă.
- Atunci, hai la lucru! zise Vulpea.
Iepurilă munci pe brânci la ridicarea căsuţei, în timp ce cumătra Vulpe stătea pe-o buturugă mare şi comanda. El respecta sfaturile şi dorinţele cumetrei. Spre seară, căsuţa era gata. Bucuria lui Iepurilă nu mai avea margini. Dar şi cumătra se bucura în sinea ei. S-au veselit cât s-au veselit şi, într-un târziu, Iepurilă zise:
- Hai, cumătră, să intrăm în căsuţa noastră să ne odihnim, că merităm după atâta muncă!
- Casa noastră? Măi Iepurilă, tu glumeşti! Casa este a mea, întrucât fără mine n-ai fi fost în stare s-o ridici. Aşa că fugi de-aici, fiindcă vreau să mă culc, nu vezi ce obosită sunt?
- Şi Vulpea a intrat în căsuţă, iar Iepurilă a plecat, blestemând ceasul când a crezut-o pe cumătră pe cuvânt.

Ioana URSACHE
clasa a V-a B

roua trandafirilor...

O zi de vară


Astăzi e-o caniculă cumplită,
Iar via se apleacă ofilită
Florile suspină sub raza nemiloasă
Şi abia aşteaptă ziua mai ploioasă.

Iar după ce soarele-apune,
Căldura mare se supune,
O briză răcoroasă şi uşoară
Adie-ncet în serile de vară.

Andreea Simona HODOROGEANU
clasa a VI-a B

desen de Vlad George DABIJA, clasa a II-a B

Substantivul

Peste munţi şi peste ape,
Pe-un tărâm foarte departe,
La o margine de sat
Substantivul era beat.

Băuse cam cinci pahare,
Dar merse în continuare
Spera poate să ajungă
Pân' la-nvăţătură-n strungă.

Merse, merse, când în vale
Verbu-i apăru în cale,
Din coincideţă, poate,
Mergea în aceeaşi parte.

Ajunse încet, pe plai,
Într-o lume ca un rai,
Dar la poarta mare, grea,
Era împărăteasa rea.

Văzându-l pe substantiv,
S-a comportat impulsiv,
Hotărând ca el să fie
Răul din împărăţie.

Toţi copiii să-l urască,
Foarte puţin să trăiască.
Şi de-atunci se tot abţine
Să bea din licori divine.

Andreea Simona HODOROGEANU
clasa a VI-a B

desen de Elena Paula ŢIFACHI, clasa a V-a, Şcoala Frăsuleni

Toamna


Afară, frunzele-aurii
Cad pe-ntinsele câmpii,
Copacii toţi, plângând în taină,
Îşi pierd a lor frumoasă haină.

Iar păsările călătoare
Îşi iau acum avânt spre soare
Lăsând în urmă tot pustiu
Şi-o linişte ca-ntr-un sicriu.

Andreea Simona HODOROGEANU
clasa a VI-a B

desen de Cosmin Constantin CUZIC, clasa a II-a B

Steaua mea

O stea luceşte azi pe cer
Şi parcă mă priveşte
Eu trec încet şi-ncep să sper
Că poate mă zăreşte.

Poate e steua ce-o aştept
De ani de zile-ncoace
Şi poate cu-n gând înţelept
Ea se va întoarce.

Şi tot mă va privi prin geam -
Ca-n nopţile urâte
Când eu cu lacrimi mari plângeam -
Ea sta-va ca să mă asculte.

Liliana MORARU
Şcoala Frăsuleni, clasa a V-a

E toamnă!

E toamnă, e frumos, dar cu ce folos
Plouă afară?
Nu mai vezi nici păsărelele gălăgioase
În zori nu mai vin rândunelele
Şi te uiţi la cer cu o speranţă zadarnică.

Elena ZAHARIA
clasa a VI-a A

desen de Raluca PODARU, clasa a VII-a B

Mânia toamnei

Toamna s-a instalat în sat. Copacii şi-au schimbat hainele verzi, cu altele în mai multe culori. Pădurea a rămas singură şi pustie, fiindcă orchestra a plecat să încânte oamenii şi pe alte meleaguri, acolo unde este mai cald. Ziua se îngână cu noaptea. În amurg de toamnă, norii apar pe cer din ce în ce mai des, goniţi dintr-o parte în alta de vântul haihui, care apleacă crengile copacilor ce par a se închina mândrului codru. De data asta toamna a venit mânioasă, vrând parcă să-şi arate toate puterile. De frica ei, nici stelele nu mai aveau curajul să se arate pe cerul încruntat, ce lăcrima din când în când. Frunzele neputincioase erau desprinse de pe crengi şi gonite de vânt, acoperind pământul într-un strat din ce în ce mai gros. Nici luna nu mai reuşea să-şi trimită razele ei în ferestrele caselor datorită norilor adunaţi de vântul care gonea din ce în ce mai tare. Întunericul se împrăştiase pe tot cuprinsul. Spre dimineaţă, natura este învăluită de o linişte odihnitoare. În fiecare colţ al satului lucrurile au început să reintre în normal, fiindcă mânia toamnei a fost biruită de razele soarelui.

Ioana Adina BUSUIOC
clasa a VIII-a A

Toamna

Toamna vine cu ploi şi vânt
mai aduce cu ea şi fulgere, şi tunete
de care ne mai speriem din când în când.

Întâmpinăm toamna cu drag
ca pe o prietenă drăgălaşă
care multă vreme a fost plecată departe.

Florina Nicoleta DABIJA

clasa a V-a A

desen de Gabriel Cătălin CUZIC, clasa a VII-a B

Toamna

A sosit toamna şi am primit
fructe în dar
bătute de bruma argintie
şi de vântul care uşor adie.

E înnourat şi frig, iar ploaia
cade odată cu frunzele colorate
ale copacilor
care rămân desfrunziţi şi goi.

Florentina Ana LEAHU
clasa a VI-a B

Tabloul

Suntem pe la mijlocul lui noiembrie. Norii plumburii sunt plimbaţi pe cer de vântul rece al toamnei precum sunt legănate corăbiile pe mare. Alina, o fetiţă de vreo cincisprezece ani, cu ochii mari, negri, şi cu un contur delicat al buzelor, a primit în dar un tablou de la sora ei. Tabloul înfăţişează un amurg de toamnă la munte. Se uită la el cu atenţie. Cerul era de un albastru minunat, inundat de de un roşu aprins al soarelui care a inundat asfinţitul şi care se retrăgea în plapuma lui, în spatele muntelui. Copacii aveau frunzele viu colorate în galben, erau ruginii sau rosietice, iar printre ei triumfau brazii falnici de un verde foarte frumos. La poalele muntelui şerpuieşte un firicel de apă limpede precum cristalul. Întregul tablou era făcut cu multă migală şi gingăşie, culoarea a fost riguros distribuită. Alina se plimba cu privirea pe cărările care se observau urcând muntele, ajungând spre vârful acestuia, printre copacii pe ale căror frunze se distingeau mici stropi de apă ce strălucea în lumina piezişă a razelor.

Mihaela GÎRBAN
clasa a VII-a B

Elevi ai şcolii în Tabăra Ciric

Cartea

În fiecare dimineaţă aud un zgomot în ghiozdanul meu. Îmi sugerează să mergem împreună la şcoală. Nu are nici gură şi nici voce, doar o atracţie de nedescris. Cartea mea îmi vorbeşte numai de o privesc sau mă simte că sunt prin apropiere. Mă însoţeşte la şcoală, dar şi acasă. Chiar şi în somn îi simt atracţia şi dorinţa de reîntâlnire. Nimeni nu ne poate despărţi. Ziua şi noaptea este lângă mine şi o simt aproape. Îmi este mai mult decât o soră care mă sfătuieşte numai de bine. Am jurat să nu mă despart de ea niciodată.

Mihai Marinel URSACHE
clasa a VI-a A

Mulţumire

S-mbracă iar natura
În strai de sărbătoare
Ţesut cu fir de aur
În chip necunoscut
Şi-n fiecare toamnă
Cuprinşi de adorare
Îţi mulţumim că, Doamne,
Tu toate le-ai făcut.

Beniamin APETREI
clasa a VI-a B

A sosit primăvara!

Soarele s-a trezit din somnul său lung şi a împins plapuma pufoasă de nori cenuşii. Este primăvară. Ne bucurăm împreună cu gâzele şi cu păsările care s-au întors la cuiburile lor. Covorul de floricele multicolore s-a aşternut pe tot pământul. Întreaga natură s-a trezit la viaţă după o lungă amorţire. Ce frumoasă e primăvara!

Delia Ionela ANDRESCU
clasa a II-a B

Iarna

Pe derdeluş

Este o zi geroasă de iarnă. În frigul nemilos şi pătrunzător, roiul fluturilor albi parcă străluceşte mai frumos, parcă dansează mai graţios, alternând paşii când mai mulţi la dreapta, când alţii spre stânga. După ce au răbdat cât au răbdat, privind pe geam din odaia călduroasă la zăpada ce se aşternea, copiii n-au mai răbdat şi, nesocotind frigul, care nu i-a speriat, au urcat cu săniile în vârful derdeluşului şi, în chiote şi râsete, coborau pe pârtie. Toţi aveau obrajii îmbujoraţi precum merele coapte. Seara, copiii şi-au dat întâlnire pentru a doua zi.

Elena Bianca AGAPE
clasa a V-a A

Pisicuţa

Am o pisicuţă mică
Şi e tare frumuşică!
Toarce ziulica-ntreagă
După sobă, într-o ladă.

Când bunica împleteşte,
Ghemul ea îl încâlceşte
Şi îi rupe firu-ntruna
Necăjind mereu pe buna.

Tare-i neastâmpărată!
Cată joacă ziua toată
Şi îi place mângâiată
De familia întreagă.

Florentina OLARU
clasa a VI-a B

Iarna


Iarna bate iarăşi în fereastră,
Fulgi mari cad din bolta-albastră;
Alături de cuptor toarce bunica
Şi o îngână-ncetişor pisica.

Toată ziua ninge peste sat
Şi zăpada 'naltă ne-a-ngropat,
Fulgii mari sunt parcă o perdea;
Nimeni nu se află pe şosea.

Andrei DAMASCHIN
clasa a VI-a A

Totu-i alb...

Moş Crăciun

Moş Crăciun cu plete dalbe
Te visăm mereu,
Cum aduci o bucurie
Şi zâmbetul tău.

Te visăm şi zi şi noapte,
Te visăm întruna
Şi copiii cei sărmani
Vor să le dai mâna.

Tu vii mereu şi-aduci
Pace în sufletul meu,
Bucurie şi iubire
De la Dumnezeu.

Elena Bianca AGACHE
clasa a V-a A

O poveste adevărată

Într-una din excursiile noastre, făcute iarna trecută cu ai mei colegi de clasă, am vizitat copiii de la un orfelinat din oraş. Curiozitatea noastră era mare, fiindcă nu mai fusesem niciodată la o casă de copii. Ne-au întâmpinat mai mulţi băieţi şi fete, cu ochii iscoditori şi trişti, cărora le-am dăruit câte o floare şi micile daruri pregătite pentru ei.
Mi-a atras privirea un copilaş de vreo nouă anişori, cu părul blond şi cu ochii albaştri, care privea afară prin geamul îngheţat, ce stătea retras şi nu participa la bucuria celorlalţi. Părea trist, aşa că m-am apropiat de el.
Mi-a spus că se gândea la mama şi la tatăl său, pe care nu-i cunoştea, dar îşi imagina cum s-ar simţi alături de ei. Îşi imagina oamenii de zăpadă pe care i-ar face împreună cu ei sau cum ar sta la gura sobei privind bradul împodobit cu ghirlande şi dulciuri. Îşi dorea atât de mult să simtă sărutul cald al mamei pe obrajii înflăcăraţi şi umezi! În fiecare seară se ruga la Dumnezeu să-i aducă pe părinţi pentru a fi alături de ei sau măcar să-i trimită în vis imaginea lor pentru a le cunoaşte chipul! Nu s-a întâmplat asta până acum, dar nu-şi pierdea speranţa. Un pic stingherită că i-am tulburat starea de visare a copilului, l-am lăsat să-i zburde imaginaţia şi i-am promis că-i voi scrie.
După plecarea noastră, mi-a revenit în câteva rânduri imaginea tristă a copilului care se gândea la părinţii lui. Am încercat să-i scriu de vreo două ori, dar nu ştiam ce să-i spun ca să-i alung tristeţea, când, la un moment dat, primesc o scrisoare de la el. Îmi scria că, într-una din zile, directoarea orfelinatului a intrat în camera lui şi i-a spus că are vizitatori. Bucuria lui n-a avut margini când a văzut că femeia şi bărbatul pe care îi privea în faţă erau chiar părinţii lui! Toţi trei au plâns de bucuri, s-au îmbrăţişat şi au jurat să nu se mai despartă niciodată. Era grozav de bucuros! Dorinţa i se împlinise. Va începe o viaţă nouă alături de cei dragi!
Îmi dădeau şi mie lacrimile. Mă bucuram pentru fericirea copilului blond şi cu ochii albaştri...

Ioana Adina BUSUIOC
clasa a VIII-a A

Bătaie cu bulgări de zăpadă

Bucuriile iernii

A venit iarna. Gerul cumplit şi-a făcut simţită prezenţa, iar cerul îşi cerne norii de zăpadă. Ninge cu fulgi mari şi pufoşi ca florile de iasomie. Totul în jur, cât vezi cu ochii, este alb. Crengile copacilor sunt încărcate de podoaba albă şi moale, iar satul pare adormit sub troienele de zăpadă. Iarna a pus stăpânire pe sat, până la marginea zării. Ea este cea mai dragă prietenă a copiilor. A doua zi, îi vezi pe cei mici pe uliţele satului umblând cu săniile spre derdeluşul din apropiere. Ninsoarea se aşterne pe căciulile şi hainele lor. Acolo, unul după altul, îmbrâncindu-se şi chiuind de bucurie, se dau cu sania, urcă iar derdeluşul şi air coboară vijelios, într-un ritm continuu, până noaptea târziu. Seara, cu destul regret în suflet, se întorc fericiţi la casele lor, chiuind şi grăbind pasul pe covorul imaculat de zăpadă. Acasă, atraşi de fulgii care se izbesc în geam, privesc pe fereastră cum ninsoarea continuă să cadă peste sat şi se gândesc cu regret că întunericul le-a întrerupt joaca.

Florentina OLARU
clasa a VI-a B

Puii de piţigoi

Sub o ramură golaşă
Stau doi pui de piţigoi
Vine iarna nemiloasă
Fugărind turme de oi.

Frunze-n deal şi jos se duc
Vântul aprig, nemilos,
Fluieră pe la răscruce
Alungând tot ce-i frumos.

- Frate, zise cel mai mare
Celui mai mic, zgribulit,
Asta-i iarna ceea care
A sosit pe nepoftit.

Unde-i vara cea frumoasă
Cu soare şi codru des,
Unde-aveam cu toţii casă
În pădure şi pe şes?

Puii stau pitiţi, se uită
Cloncănind din ciocuri mici
Neaua-i falnică oglindă
Iar ei sunt ca doi arici.

Se gândesc unde-or să zboare
Culcuş cald ca să găsească
Pân' s-a-ntoarce acel soare
Ca plăcut să-i încălzească.

Marinel URSACHE

clasa a VI-a A

Dimineaţă de iarnă

Vrăbiuţa

Lacomă, gălăgioasă,
Ţopăie pe lângă casă
Şi, de-i dai mâncare,
Îţi vine la picioare.

Stă la noi necontenit,
Iarna umblă zgribulit,
Prietenoasă şi bălţată
Dă năvală chiar şi-n casă.

Andrei DAMASCHIN
clasa a VI-a A

Frumuseţile iernii

Ce frumoasă eşti tu, iarnă,
Cu zăpadă şi copii,
Săniuţe, jucării
Şi cu veselie!

Gerul, frigul, bucuria
Tu pe toate le aduci,
Iar tristeţea o alungi
Ca întotdeauna.

Nu există anotimp
Mai frumos ca tine
Şi aştept încă un an
Să vii iar la mine.

Elena Bianca AGAPE
clasa a V-a A

Pădurea Stânca

Munţii de cristal

De treci munţii de cristal,
Printre ramuri îngheţate,
De pe creste până-n deal
Nu vezi frunze şi nici plante.

Totu-i ţeapăn, n-are viaţă,
Pietrele trosnesc şi crapă,
Parcă cineva le-agaţă
Gerul aspru când le sapa.

Om, nicicând, fiare-ntâlneşti
Umblând după hrana lor,
De mergi singur o păţeşti
N-ai de unde ajutor.

Munţii zdrenţuiţi de veacuri
Stau de veghe într-un lanţ,
Gheaţă multă, plini de ciucuri,
Străluceşte ca un smalţ.

Luna tristă rar apare
Printre norii cenuşii,
Stelele sunt tot mai rare
Printre crestele pustii.

Ziua, noaptea e tot una,
Vine una după alta,
Parcă împletesc cununa,
Să fie mireasa gata.

Aşa e pe munţii-nalţi
Clădiţi unul peste altul,
Parcă-ar fi bătrânii fraţi -
Zăpada le-a albit capul.

Dacă glas, gură-ar avea,
Povestiri multe or spune,
Lumea cum e bună, rea,
La toate le-ar da un nume.

Dar ei tac şi tac îi cheamă
Chiar de multe au văzut,
Ce e rău nu bagă-n seamă,
Tac cu toţii ca un mut.

Marinel Ursache
clasa a VI-a A