desen de Raluca PODARU, clasa a VII-a B

Mânia toamnei

Toamna s-a instalat în sat. Copacii şi-au schimbat hainele verzi, cu altele în mai multe culori. Pădurea a rămas singură şi pustie, fiindcă orchestra a plecat să încânte oamenii şi pe alte meleaguri, acolo unde este mai cald. Ziua se îngână cu noaptea. În amurg de toamnă, norii apar pe cer din ce în ce mai des, goniţi dintr-o parte în alta de vântul haihui, care apleacă crengile copacilor ce par a se închina mândrului codru. De data asta toamna a venit mânioasă, vrând parcă să-şi arate toate puterile. De frica ei, nici stelele nu mai aveau curajul să se arate pe cerul încruntat, ce lăcrima din când în când. Frunzele neputincioase erau desprinse de pe crengi şi gonite de vânt, acoperind pământul într-un strat din ce în ce mai gros. Nici luna nu mai reuşea să-şi trimită razele ei în ferestrele caselor datorită norilor adunaţi de vântul care gonea din ce în ce mai tare. Întunericul se împrăştiase pe tot cuprinsul. Spre dimineaţă, natura este învăluită de o linişte odihnitoare. În fiecare colţ al satului lucrurile au început să reintre în normal, fiindcă mânia toamnei a fost biruită de razele soarelui.

Ioana Adina BUSUIOC
clasa a VIII-a A

Toamna

Toamna vine cu ploi şi vânt
mai aduce cu ea şi fulgere, şi tunete
de care ne mai speriem din când în când.

Întâmpinăm toamna cu drag
ca pe o prietenă drăgălaşă
care multă vreme a fost plecată departe.

Florina Nicoleta DABIJA

clasa a V-a A