De treci munţii de cristal,
Printre ramuri îngheţate,
De pe creste până-n deal
Nu vezi frunze şi nici plante.
Totu-i ţeapăn, n-are viaţă,
Pietrele trosnesc şi crapă,
Parcă cineva le-agaţă
Gerul aspru când le sapa.
Om, nicicând, fiare-ntâlneşti
Umblând după hrana lor,
De mergi singur o păţeşti
N-ai de unde ajutor.
Munţii zdrenţuiţi de veacuri
Stau de veghe într-un lanţ,
Gheaţă multă, plini de ciucuri,
Străluceşte ca un smalţ.
Luna tristă rar apare
Printre norii cenuşii,
Stelele sunt tot mai rare
Printre crestele pustii.
Ziua, noaptea e tot una,
Vine una după alta,
Parcă împletesc cununa,
Să fie mireasa gata.
Aşa e pe munţii-nalţi
Clădiţi unul peste altul,
Parcă-ar fi bătrânii fraţi -
Zăpada le-a albit capul.
Dacă glas, gură-ar avea,
Povestiri multe or spune,
Lumea cum e bună, rea,
La toate le-ar da un nume.
Dar ei tac şi tac îi cheamă
Chiar de multe au văzut,
Ce e rău nu bagă-n seamă,
Tac cu toţii ca un mut.
Marinel Ursache
clasa a VI-a A
clasa a VI-a A
