în cerdacul de la "Bojdeucă"

Am părăsit atmosfera impresionantă a "Casei Pogor" şi ne-am îndreptat către pitoreasca zonă a Ţicăului, pe uliţa care odinioară era plină de noroi în zilele ploioase şi gemea de colb în zilele secetoase, după cum ne spunea muzeograful "Bojdeucii". Casa a fost gospodărită de Creangă ca la mama acasă, cu o masă pentru scris, lampă cu gaz, un raft pentru cărţi, iar lângă vatra sobei cu horn şi-a instalat o măsuţă rotundă cu trei picioare cu scăunele mici şi vesela ca la Humuleşti, alcătuită din străchini adânci, linguri de lemn, cofe, ceaun de tuci, oale de lut în care fierb bine sarmalale, care i-au plăcut atât de mult lui Eminescu. Cuptorul este pregătit şi acum parcă pentru poale în brâu şi alivenci înecate în smântână. În pridvorul din spatele casei am privit şi noi spre dealul Şorogarilor, aşa cum făceau cândva cei doi prieteni, Creangă şi Eminescu, în întâlnirile lor. Am aflat că, în 1918, aici s-a înfiinţat primul muzeu memorial din România, ca un omagiu adus celor doi mari scriitori ai neamului.